BIOTERORISMUL în lume - sri.ro Bioterorism.pdf · 1 Alex Schmid et. al., Political Terrorism: A New Guide To Actors, Authors, Concepts, Data Bases, Theories and Literature, 1984. - [PDF Document] (2024)

Serviciul Român de Informaţii

Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate

Centrul de Cooperare Operativă Antiteroristă

Inamicul invizibil

BBiiootteerroorriissmmuull

şşii aarrmmeellee bbiioollooggiiccee îînn lluummee

Serviciul Român de Informaţii

Centrul de Cooperare Operativă Antiteroristă

Inamicul invizibil BBiiootteerroorriissmmuull

şşii aarrmmeellee bbiioollooggiiccee îînn lluummee

„Terorismul este o problemă a oamenilor care plonjează într-ologică a urii fără limite, pentru care toate valorile cefundamentează societatea noastră occidentală şi mai ales respectulfaţă de viaţa umană nu mai au curs”

Christian Delanghe

Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate

Cuprins

1. Terorismul internaţional actual............................................ 4

2. Armele de distrugere în masă............................................... 6

2.1. Scurt istoric privind utilizarea armelor de distrugere înmasă ........................................................... 92.2. Folosirea armelor de distrugere în masă în epoca modernă.................................................. 11

3. Bioterorismul......................................................................18

3.1. Arma biologică, agenţii patogeni şi formele lor demanifestare clinică ..................................... 18 3.2.Tipuri de bioterorism. Riscurile războiului biologic ... 28

4. Noile pericole şi biosecuritatea.......................................... 31

5. Reglementări legislative în domeniul bioterorismului........36

6. Ecourimass-media..............................................................41

Bibliografie.............................................................................44

3

1. Terorismul internaţional actual

În domeniul securităţii, omenirea se confruntă în prezent cu omultitudine de pericole, riscuri şi ameninţări. Printre acestea, unloc important prin efectele negative pe care le generează, îl ocupăterorismul internaţional sau global. Acesta îşi face cunoscutăprezenţa în lume printr-o gamă largă de metode, atât violente(atentatele), cât şi nonviolente (comunicate, revendicări,jurăminte, îndemnuri la recrutare).

În ceea ce priveşte „fenomenul terorist” nu s-a ajuns încă la odefiniţie unanim acceptată, care să acopere toate aspectele acestuiflagel, nici în literatura de specialitate şi nici în cadrulreglementărilor juridice.

Noţiunea de „terorism” cunoaşte, în schimb, o varietate dedefiniţii. Cercetătorii olandezi Alex Schmid şi Albert Jongman1 auinventariat 109 definiţii academice şi oficiale ale terorismului şile-au analizat principalele elemente: 83,5% - violenţă; 65% - ţelpolitic; 51% - elemente ale inducerii sentimentelor de frică şiteroare; 21% - menţinerea caracterului nediscriminatoriu; 17,5% -victimizarea civililor.

Acest fenomen are o plajă foarte largă de scopuri şi obiectiveşi nu poate fi redus la ceea ce s-ar numi „patologie socială”. Eleste un produs al societăţii omeneşti şi apare, în mod extrem, caun summum al acumulărilor negative.

“Terorismul se prezintă ca un fenomen social extrem de complex,constând în manifestarea spectaculoasă a violenţei, cu scopul de aatrage atenţia, a înspăimânta, a chinui şi a 1 Alex Schmid et. al.,Political Terrorism: A New Guide To Actors, Authors, Concepts, DataBases, Theories and Literature, 1984.

4

impune un anumit tip de comportament, uneori printr-o gamăfoarte diversificată de acţiuni-limită, în care omul estedeopotrivă armă şi victimă, călău şi condamnat.” 2

Toate statele, organizaţiile internaţionale, alianţele saucoaliţiile au abordat, într-o formă sau alta, problematerorismului, după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001din SUA.

Consiliul de Securitate al ONU a adoptat, la 8 septembrie 2004,rezoluţia 1566 de luptă împotriva terorismului, care se alăturărezoluţiilor 1267/15 octombrie 1999, 1373/28 septembrie 2001,1540/28 aprilie 2004, afirmând că „terorismul este una dintre celemai grave ameninţări împotriva păcii şi securităţiiinternaţionale”.

Statul român, în conformitate cu Legea nr. 535 din 25 noiembrie2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, defineşte acestflagel ca fiind „ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări careprezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, avândurmătoarele caracteristici:

a) sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate deconcepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi,împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/saudistructive; b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, denatură politică; c) vizează factori umani şi/sau factori materialidin cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţieicivile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora; d) producstări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit săatragă atenţia asupra scopurilor urmărite.”

2 Gheorghe Văduva, Terorismul. Dimensiune geopolitică şigeostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului,Centrul de Studii Strategice de Securitate, Bucureşti, 2002.

5

Absenţa unui punct de vedere comun, unanim recunoscut şiacceptat în ceea ce priveşte definirea terorismului la nivelinternaţional face ca multe dintre măsurile adoptate de către ONUpentru prevenirea şi combaterea acestui flagel să fie dificil depus în practică.

Conform raportului TESAT 2007 există, însă, două modalităţi declasificare a terorismului internaţional:

– în funcţie de obiective:

Terorismul etnic; Terorismul de stat; Terorismul de tipreligios; Terorismul politic.

– în funcţie de mijloacele folosite:

Terorismul chimic; Terorismul biologic; Terorismul nuclear;Terorismul radiologic; Cyberterorismul.

2. Armele de distrugere în masă

Din aceeaşi categorie a riscurilor şi ameninţărilor grave

la adresa păcii şi securităţii internaţionale, precum şi laadresa drepturilor fundamentale ale omului, face parte şiproliferarea armelor de distrugere în masă. Cumularea acesteia cuterorismul, prin aceasta înţelegând întrebuinţarea în acţiuniteroriste a armelor chimice, biologice, radiologice şi nucleare(terorismul CBRN), agravează meninţarea cu care omenirea seconfruntă.

În orice moment există posibilitatea folosirii armelor dedistrugere în masă de către anumite grupări teroriste, nu numai cariposte asimetrice, ci şi ca modalităţi extreme de implementare saude impunere a unor precepte religioase

6

fundamentaliste, de reacţie la globalizare, de „pedepsire” aunor populaţii, etnii etc.

Deşi sistemele de control, acordurile şi tratatele deneproliferare au încetinit într-o anumită măsură cursa înarmărilorCBRN, preocupările privind dezvoltarea şi perfecţionarea acestoracontinuă.

Principiile terorismului nu s-au schimbat de-a lungul timpului,ci s-au modificat doar modalităţile de organizare şi realizare aatentatelor, precum şi mijloacele folosite în desfăşurareaacestora.

Terorismul CBRN înseamnă folosirea sau ameninţarea cu folosireaviolenţei, utilizând armele nucleare, biologice, chimice şiradiologice sub diferite forme şi prin intermediul diferitelormijloace, în locuri populate, cu scopul de a ucide cât mai mulţioameni într-un timp cât mai scurt, pentru a crea panică şi derută,a înfricoşa, a induce şi menţine o stare de teroare în rândulpopulaţiei vizate şi a atrage atenţia mass media şi opiniei publiceinternaţionale.

Terorismul CBRN este o „armă” a celor care nu posedă o puteremilitară convenţională, fiind un fenomen internaţional consideratcel mai periculos.

Terorismul CBRN este o ameninţare asimetrică, deoarececonstituie un mijloc prin care se caută obţinerea unor avantajefaţă de un adversar mai puternic, valorificându-sevulnerabilităţile acestuia, fără pierderi sau cu pierderi cât maimici.

Sunt considerate arme de distrugere în masă: a. Armele explozive– la producerea lor se pot întrebuinţa materiale incendiare(fosfor, magneziu, napalm etc.), produse chimice industriale(lichide şi gaze inflamabile, acizi, cloruri, oxidanţi etc.) şi, nuîn ultimul rând, diferite improvizaţii realizate din combinaţii desubstanţe. Acestea sunt mult mai uşor de procurat decât armelenucleare, biologice, chimice şi radiologice. Totodată, nu trebuieexclusă nici varianta ca

7

anumite state să sprijine unele grupări teroriste prinfurnizarea de astfel de armament, în condiţiile în care, indirect,urmările producerii acţiunilor teroriste le-ar aduce beneficii. b.Armele nucleare – reprezintă cea mai gravă ameninţare la adresaumanităţii, iar întrebuinţarea lor într-un eventual atentatterorist poate să pericl*teze chiar existenţa vieţii peplanetă.

Faptul că anumite state deţin arsenal nuclear sau tehnologii deproducere a armei nucleare întreţine riscul producerii, în oricemoment, a unui atentat terorist în care să se întrebuinţeze acesttip de armament.

Deşi sistemele de control, acordurile şi tratateleinternaţionale cu privire la neproliferarea armelor nucleare facdificilă procurarea lor, acest lucru nu este totuşi imposibil.

Traficul ilegal de tehnologii şi echipamente nucleare estefavorizat de existenţa unor deficienţe în controlul tehnologiilorşi stocurilor de muniţie nucleară, precum şi de achiziţionareailegală, de către organizaţii neguvernamentale şi teroriste, a unormateriale utilizate în producerea armamentului nuclear. Totodată,insecuritatea unor depozite, instalaţii nucleare, muniţiidezafectate etc. facilitează achiziţionarea ilicită, de cătregrupări interesate, a unor materiale radioactive: uraniu, plutoniu,litiu, beriliu, cobalt, cesiu, stronţiu, rodiu, cadmiu, scandiu,mercur şi seleniu.

În categoria actelor teroriste de acest tip trebuie incluse şipotenţialele atacuri asupra obiectivelor nucleare (centrale,institute de cercetare, depozite de deşeuri etc.).

c. Armele chimice – la fabricarea lor se pot întrebuinţadiferite reziduuri chimice, industriale şi farmaceutice, precum şisubstanţe toxice provenite din producţia de vopseluri şi lacuri,pesticide, baterii de plumb, mercur etc.

Terorismul chimic implică utilizarea unor dispozitiveconvenţionale sau artizanale capabile să disperseze diferiţi agenţichimici de luptă, cum ar fi: gaz sarin, acid cianhidric,

8

precursori neurotoxici, agenţi toxici binari, cianură de sodiu,acid sulfuric, amoniac, iperită.

Această formă de terorism este favorizată de un controldeficitar asupra agenţilor chimici letali, de proliferareacomerţului ilegal şi mascat cu produse sau substanţe chimice.

În categoria terorismului chimic intră şi provocareaintenţionată de accidente în obiectivele care procesează substanţechimice şi care pot avea ca rezultat apariţia zonelor contaminatecare afectează viaţa şi mediul înconjurător.

d. Armele biologice – arme de distrugere în masă care utilizeazăca încărcătură microorganisme sau toxine cauzatoare de boli grave,mortale în majoritatea cazurilor, care pot ajunge în organism prinpiele, inhalare sau pe tractul digestiv.

Bioterorismul constă în utilizarea sau ameninţarea cu utilizareaacestei arme în scopuri revendicative, cu intenţia declarată de aafecta sănătatea publică şi/ sau mediul înconjurător.

2.1. Scurt istoric privind utilizarea armelor de distrugere înmasă Primele „arme chimice” - „fumuri toxice”3 au fost utilizate înjurul anului 424 î.e.n. în războiul peloponeziac. Primiiutilizatori ai „armei biologice” (în jurul anului 400 î.e.n.) potfi consideraţi sciţii, care au utilizat săgeţi înmuiate în corpuriîn descompunere sau sânge amestecat cu bălegar.

Spartanii obişnuiau să arunce asupra cetăţilor asediate bucăţide lemn umectate cu sulfuri. Literaturile greacă, persană şi romanădescriu modul în care erau utilizate animale moarte

3 Thucydides, The Peloponnesian War 2, ch. 77; Encyclopedia ofBioethics, 1995 ed., s.v. „Warfare: Chemical and BiologicalWeapons,” 2544; Seymour M. Hersh, Chemical and Biological Warfare:America`s Hidden Arsenal, (Indianapolis: Bobbs-Merril Company,1968).

9

pentru contaminarea fântânilor4. De asem*nea, între anii960-1279, în China au fost utilizate primele „fumuri cu arsenic”5,în timpul războaielor purtate de dinastia Sung.

Mongolii, în asediul fortăreţei Kaffa din Crimeea, în timpulrăzboiului purtat între anii 1346-1347, au utilizat cadavrele celorrăpuşi de ciumă cu scopul de a infecta sau de a crea o breşă înrândul apărătorilor fortului6.

Veneţienii şi-au câştigat notorietatea în secolul al VI-lea prinfolosirea otrăvurilor pentru eliminarea adversarilor politici şireligioşi. Se pare că şi Napoleon a utilizat în conflictele armatebaionete contaminate cu cianuri, iar în timpul războiului civil dinAmerica s-a folosit acid hipocloric la fabricareaproiectilelor.

În secolul al XV-lea, spaniolii au infestat vinul francez cusânge provenit de la bolnavii de pestă şi, tot atunci, Pizzaro adistribuit amerindienilor din America de Sud îmbrăcămintecontaminată cu variolă.

În secolul al XVI-lea, acelaşi virus a fost utilizat de englezipentru impregnarea păturilor distribuite triburilor amerindienecare îi ajutau pe francezi.

În războiul împotriva Suediei din anul 1710, trupele ruseşti aufolosit metoda la care, cu 400 de ani în urmă, a recurs şi armatatătară – respectiv utilizarea cadavrelor celor răpuşi de ciumă.

La 22 aprilie 1915, Regimentul 35 Pionieri ai armatei germane alansat o încărcătură de aproximativ 180 tone de clor asuprapoziţiilor franceze de pe frontul din Flandra. Începând cu anul1917, în timpul luptelor au fost utilizate substanţe 4 Istoriarăzboiului biologichttp://emedicinehealth.com/biologicalwarfare/article_em.html. 5 Hersh, Chemical and Biological Warfare,3; Paul Halsall, Course Reading On Chinese Dynastic History forBrooklyn College, http://academic.brooklyn.cuny.edu/core9/phalsall/texts/chinhist.html. 6 UnitedStates Army Medical Research Institute of Infections Diseases(USAMRIID), „Medical Defense Against Biological Warfare AgentsCourse: History Of Biological Warfare” Encyclopedia of Bioethics,2545.

10

http://academic/

toxice de luptă noi, cum ar fi: arsinele, acidul cianhidric,clorcianul şi bromcianul. Cea mai toxică substanţă din timpulPrimului Război Mondial a fost iperita (numele provine de lalocalitatea franceză Ypres, unde a fost întrebuinţată, pentru primadată, de germani).

Pe teritoriul României, armata germană a lansat, la 17 aprilie1917, un atac chimic asupra Regimentului 1 Vânători de Munte.Următorul a avut loc pe 5 iulie în acelaşi an, asupra Regimentului24 Artilerie, pe un front de 3 km, în zonaCostieni-Gârleşti-Moldoveni-Nămoloasa7.

Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost marcată deîntrebuinţarea armelor chimice de către Japonia şi Italia împotrivaChinei şi Abisiniei (Etiopiei).

2.2. Folosirea armelor de distrugere în masă în epocamodernă

În cel de-al doilea Război Mondial, japonezii au recurs

la utilizarea armei chimice împotriva trupelor chineze dinExtremul Orient. De asem*nea, finalul acestei conflagraţii mondialea fost marcat de întrebuinţarea, pentru prima dată, a armeinucleare – atacurile aviatice ale armatei S.U.A. de la Hiroshima şiNagasaki (Japonia).

În timpul războiului din Vietnam, americanii au folositsubstanţe erbicide defoliante (determină căderea frunzelor),desicante (produc uscarea progresivă a vegetaţiei) şi sterilizante(afectează solul). Aceste substanţe nu intrau sub incidenţaProtocolului de la Geneva din anul 1925 şi nici în Convenţiaprivind interzicerea armelor chimice.

În perioada Războiului Rece, substanţele toxice de luptă au fostfolosite în conflicte locale. Dintre acestea, se pot evidenţia:folosirea de către Egipt a iperitei, în timpul 7 Colonel (r)Gheorghe Florea Creangă STOILEŞTI – Istoria Apărării Civile, Ed.Porto Franco, 1993, pag. 86.

11

conflictului din Yemen, din perioada 1963-1967; războiul dintreLaos şi Cambogia din perioada 1978-1983; folosirea de către Irak aiperitei şi tabunului, în timpul conflictului cu Iranul, dinperioada 1980-1988; folosirea de către Irak a substanţelor toxicela Halabja, în anul 1988, fapt ce a provocat numeroase victime înrândul populaţiei civile, în special în rândul copiilor şifemeilor.

În anii `70, s-a folosit ricin pentru asasinarea disidenţilorbulgari Gheorghe Markov şi Vladimir Kostov.

În anul 1988, Irak-ul diseminează substanţe toxice în Halabja,provocând victime în rândul populaţiei civile, preponderent copiişi femei.

În 1972, la Chicago, un extremist de dreapta a fost arestatpentru posesia a 35 de g de culturi cu virus de tifoidă. Elintenţiona să le deverseze în rezervoarele de apă ale oraşului, cuscopul de a crea „o nouă rasă de stăpâni“.

În 1976, primarii mai multor oraşe din S.U.A. au fostdestinatarii unor scrisori pe ale căror plicuri fusese utilizatadeziv impregnat cu germeni letali.

În anul 1979, în rândul persoanelor care lucrau într-o unitatemilitară de microbiologie (Ekaterinburg, Rusia), s-a înregistrat oepidemie de antrax pulmonar, în urma căreia au murit peste 60 depersoane.8

În 1983, poliţia americană a arestat doi fraţi care aveau asupralor câteva zeci de grame de agenţi biologici mortali.

În anul 1984, în SUA, membrii sectei Bhagwan Shree Rajneesh auinfestat hrana unor restaurante din Oregon cu Salmonella Tiphi,provocând 750 de cazuri de îmbolnăvire, scopul constituindu-l„intenţia de a influenţa rezultatele unor alegeri locale“. Înseptembrie acelaşi an, o fiolă conţinând tetanos a fost expediată,prin poştă, în suburbiile New York-ului. 8 Ludovic Păun –Bioterorismul şi armele biologice, Editura Amaltea, Bucureşti,2003, pag. 77.

12

În anul 1986, membrii grupării teroriste Tigrii EliberăriiEelamului Tamil (LTTE) au mixat cianură de potasiu cu stocuri deceai ale statului Sri Lanka9, în încercarea de a distruge producţiaşi exportul acestui produs.

În 1989, o echipă ştiinţifică americană a demonstrat că o muscăde origine mediteraneană, a cărei larvă se dezvoltă în fructele delivadă, fusese introdusă în mod voluntar în diferite zone dinCalifornia. Primarul din Los Angeles şi câteva ziare au primit oscrisoare prin care un grup revendica actul, exprimându-şi în acestmod dezacordul faţă de practicile agricole californiene.

La 27 iunie 1994, în Matsumoto, Japonia, membri ai organizaţieiAum Shinrikyo au pulverizat gaz sarin dintr-un vehicul în mişcare.Atacul era o reacţie la punerea sub acuzaţie a organizaţiei în faţaCurţii Districtuale Nagano. Ţintele erau cei trei judecători ceprezidau audierile. În urma incidentului au murit 7 oameni, iar 270au fost grav afectaţi.

În data de 20 martie 1995, aceeaşi organizaţie, intenţionând săucidă zeci de mii de civili pentru a provoca dezastru şi panică, aplănuit plasarea a 11 pachete conţinând gaz sarin (în final au fostfolosite 6 dintre acestea) în trenurile care circulau pe trei liniiimportante de transport subteran, utilizate zilnic de peste 5milioane de călători. Garniturile vizate soseau în staţia centralăKasumigaseki dimineaţa, în perioada de vârf, în intervalul 8:00 şi8:10. Atacul s-a soldat cu 12 morţi şi rănirea a peste 5000 depersoane. De asem*nea, a reuşit să creeze panică şi haos nu numaiîn staţia de metrou, ci în tot oraşul.

Experţii în arme chimice sunt de părere că efectele ar fi fostcu mult mai grave dacă nu s-ar fi greşit dozarea 9 Jane`sInternational DefenseReview, http://idr.janes.com.

13

concentraţiei sarinului, iar sistemul de diseminare nu ar fiavut eficacitate redusă.

Secta Aum a repetat atacul în patru staţii din Tokyo, cu aceeaşimetodă, la data de 4 iulie 1995, dar nici atunci dispozitivele nuau funcţionat. După doar două săptămâni, la 5 mai, membrii AumShinrikyo au pus pachete cu acid cianic într-o toaletă din staţiade metrou Shinjuku, Tokyo. A fost sesizată prezenţa pachetelor, iarpoliţia a acţionat înainte de a se produce vreun incident.

Tot în 1995, Irak-ul a admis că deţine bacillus anthracis,toxina botulinică şi alfa-toxina, declarând că este pregătit să lefolosească. Toate acestea demonstrează că, deşi în 1972 s-a semnatConvenţia împotriva folosirii armelor biologice, cercetările îndomeniul armelor biologice au continuat. Dintre cele şapte stateidentificate de Departamentul de Stat al SUA ca sponsori aiterorismului internaţional, cel puţin cinci sunt suspectate că arderula programe de înarmare cu agenţi biologici, însă nu existădovezi în acest sens. De la sfârşitul anului 1992, în SUA au fostînregistrate mai multe epidemii complexe, cu efecte pe arie largă:400.000 de cazuri de îmbolnăvire cu crypto-spori din apă, înMilwaukee; în primăvara lui 1993, o epidemie respiratorie cu cauzeneidentificate; în toamna lui 1994, 250.000 de cazuri deintoxicaţii alimentare cu salmonela.

Epidemiile de ciumă în India, febra hemoragică (determinată devirusul Ebola) în Africa Centrală, afecţiunile cauzate de virusulNipah în Malaezia şi Singapore, gripa aviară în Hong Kong, virusulHendra în Australia au necesitat intervenţia internaţională întimpul investigaţiilor. Încă din fazele incipiente ale anchetei,s-a luat în calcul posibilitatea ca aceste incidente să fieconsiderate atacuri bioteroriste, dar nu au existat dovezi însprijinul acestor ipoteze.

14

De la atacul din Tokyo din 1995, s-a remarcat o creştere anumărului de incidente cu agenţi toxici sau infecţioşi. Până lasfârşitul anilor '90, FBI a investigat foarte multe cazuri sprivindprocurarea sau folosirea materialelor chimice, biologice,radiologice sau nucleare. Astfel, Agenţia a deschis 74 de astfel deanchete în 1997 şi 181 în 1998, concluzionând că 80% dintre cazurierau alarme false, în celelalte reuşindu-se dejucarea planurilorteroriste. La 5 octombrie 2001, în Florida, SUA, în urma inhalăriibacilului care provoacă antrax, editorul unui tabloid a decedat.Urme ale acestui agent patogen au fost identificate la sediulAmerican Media Inc. (AMI) din Boca Raton, unde victima îşi aveabiroul. La testările efectuate asupra personalului şi a celor carevizitaseră clădirea în acea perioadă, au fost depistate încă douăcazuri de expunere la antrax. Nu s-a găsit sursa de la care aprovenit bacilul. La 20 octombrie 2001, în Washington DC, SUA, aufost expediate trei scrisori ce conţineau spori de antrax, avându-ica destinatari pe Tom Daschle, membru al Senatului şi Tom Brokaw,de la NBC News, precum şi redacţia ziarului „The New York Post”.Toate trei erau trimise din oraşul Trenton. Nu au existat victime.Trei zile mai târziu însă, în New Jersey, doi angajaţi ai poşteişi-au pierdut viaţa în urma inhalării sporilor de antrax, iar alţidoi au fost spitalizaţi.

La 2 noiembrie 2001, în Karachi, Pakistan, a fost depistată oscrisoare conţinând spori de antrax, care era adresată ziarului„Daily Jang”. Nu s-au înregistrat victime.

În Santiago, o trimitere poştală similară a avut ca efectîmbolnăvirea a treisprezece persoane.

La 13 noiembrie, în acelaşi an, dr. Antonio Banfi a primit oscrisoare care avea ştampila poştei din Zurich, dar adresa dereturnare era Orlando. Părându-i-se suspect, medicul nu a deschisscrisoarea, iar poliţia a trimis-o pentru verificări

15

Institutului de Sănătate Publică. Treisprezece persoane au fostexpuse la antrax.

De la sfârşitul anului 2005, pe site-urile Al-Qaeda estepublicat un manual pentru producerea unui mecanism de dispersare aacidului cianic. Dispozitivul oferă posibilitatea utililizării unorsubstanţe foarte uşor de procurat: cianura de sodiu (soluţiefolosită ca otravă pentru şobolani şi curăţarea produselor dinmetal) şi hidrogen. Din combinarea celor două substanţe rezultă unlichid incolor, foarte volatil şi stabil în reacţie cu apa.Inhalat, sub formă de gaz, este letal. Mecanismul poate fi acţionatde la distanţă. Totodată, manualul Al-Mubtakkar precizeazăpotenţialele ţinte: case rău famate, teatre, pieţe şi magazinemari, sinagogi, trenuri (staţiile nu sunt incluse, deoarece înaceste locuri sunt montate camere de supraveghere), şcoli, spitale,baruri şi restaurante, bănci, cinematografe, săli de gimnastică,cazinouri, biserici, birouri guvernamentale. InstrucţiunileAl-Mubtakkar au utilitate şi pentru organizarea/ desfăşurarea altortipuri de activităţi vizând destabilizarea societăţii prinprovocarea de panică în masă, crearea de disfuncţii în sistemul detransport şi supraaglomerarea instituţiilor medicale. Osama binLaden a făcut publică intenţia Al-Qaeda de a-şi procura arme dedistrugere în masă, agenţii chimici fiind cel mai uşor de obţinutşi folosit. În noiembrie 2006, spionul rus Alexandr Litvinenko adecedat în urma afecţiunilor provocate de iradiere. Poloniul 210,izotopul extrem de radioactiv şi de toxic identificat în organismulvictimei, este un material extrem de rar şi greu de obţinut. Deşiacest derivat al uraniului, descoperit de chimista poloneză MarieSklodowska Curie, în anul 1898, se găseşte în cantităţi mici şi înnatură, el este obţinut, preponderent, pe cale sintetică.Specialiştii în radiaţii şi chimie afirmă că este nevoie de unechipament foarte complicat, de tipul unui reactor

16

nuclear, pentru a produce o cantitate suficientă de poloniu caresă provoace moartea unei persoane. Cercetătorii au precizat căasasinarea lui Litvinenko nu a fost opera unor amatori, ci a uneiorganizaţii teroriste sau chiar a unui stat puternic.

În prezent, un considerabil potenţial de risc la adresasecurităţii este generat de pericolul sustragerii de arme chimicedin depozitele Rusiei, ţară care are cel mai mare arsenal de acesttip - aproximativ 40.000 de tone. Trebuie menţionat că Rusiaînregistrează întârzieri în ceea ce priveşte respectareacalendarului stabilit de Convenţia pentru Arme Chimice, referitorla dezafectarea acestui arsenal, program finanţat cu 2 miliardedolari de SUA, Canada şi UE, cu termen de finalizare anul 2012.

Profesorul Danny Soham, de la Universitatea Bar Illan din TelAviv, afirma într-un interviu că, în viitor, vor apărea douăpericole. Primul se referă la riscul înlocuirii de către teroriştia sporilor de antrax cu agenţi patogeni ai unor boli cumplite, c*msunt pesta (ciuma) sau febra hemoragică. Al doilea are în vedereschimbarea modului în care acţionează teroriştii – nu se vor limitala expedierea de plicuri contaminate cu spori de antrax, ci vorinfesta sistemele de aerisire ale unor clădiri sau vor pulverizaagenţi patogeni de la bordul unor avioane. În prezent nu pot fianticipate direcţiile spre care se vor orienta acţiunileteroriştilor.10

După 11 septembrie 2001, pericolul unor atacuri teroriste deamploare asupra populaţiei din oricare parte a lumii nu mai estedoar o ipoteză de lucru. Terorismul chimic, biologic sau nuclearreprezintă, la ora actuală, una dintre cele mai grave ameninţări laadresa tuturor statelor. Având în vedere tendinţa de amplificare aviolenţelor interetnice şi religioase, precum şi a număruluicazurilor de încălcare a

10 Lt. Cristian Tun-Comşa – „Consideraţii privind terorismulcontemporan”, www.actrus.ro.

17

drepturilor omului în anumite zone „fierbinţi” de pe glob,analiştii în domeniu au atenţionat asupra accentuării risculuiutilizării acestor tipuri de arme în acţiunile teroriste,subliniind caracterul imperativ al stabilirii, în regim de urgenţă,a unor măsuri vizând neproliferarea.

Răspunzând nevoii de informaţii în acest domeniu, Proiectulpentru Neproliferarea Armelor Chimice şi Biologice din cadrulCentrului de Studii pentru Neproliferare al Institutului Monterey acreat o bază de date deschisă, care cuprinde toate incidentele dinaceastă categorie înregistrate în lume, începând cu anul 1900.

3. Bioterorismul

Concluziile desprinse din stoparea proliferării nucleare înultima jumătate a secolului trecut nu au valabilitate în cazulproliferării biologice în secolul XXI. Limitarea dezvoltăriiarmamentelor în cele două blocuri din timpul Războiului Rece şineproliferarea multilaterală nu pot reprezenta modele pentru acontracara această nouă provocare. Mai mult decât în perioadaproliferării nucleare, civilizaţia trebuie să facă faţă propriuluiviitor biologic.

3.1. Arma biologică, agenţii patogeni şi formele lor demanifestare clinică

Specialiştii definesc arma biologică drept „un mijloc saudispozitiv prin care se produce diseminarea unui agent biologic,inclusiv a vectorilor unor agenţi biologici (cum ar fi

18

unele specii de insecte), cu efecte vătămătoare sau letalepentru oameni, animale şi culturi agricole”11. Agenţii biologicisunt ”organisme vii, de orice natură, sau materiale infectate,derivate din ele, care sunt utilizate în scopuri ostile şi în modintenţionat pentru a genera morbiditate şi mortalitate, efecte caredepind de capacitatea lor de multiplicare”.12

În esenţă, agent biologic poate fi orice microorganism(bacterie, virus, fung, parazit) sau toxină (produs al unuiorganism viu) capabil să provoace îmbolnăvirea sau moartea unui altorganism viu (uman, animal sau vegetal).

Categoria microorganismelor include bacteriile (de exemplu, celecare produc antraxul, ciuma sau tularemia), viruşii (cauzează boliprecum variola, frigurile galbene şi febra hemoragică) şi fungii(care acţionează în special asupra recoltelor agricole).

Toxinele sunt produse ale plantelor sau microorganismelorincluzând, printre altele, ricina şi toxina bacilului botulinic.Acestea pot fi obţinute şi prin sinteză chimică.

Potenţialul de risc este generat de tipurile, caracteristicileşi căile de diseminare a agenţilor biologici:

• Bacteriile sunt organisme unicelulare (antrax, tularemia);

• Rickettsii sunt paraziţi intracelulari care se reproduc şi sedezvoltă în interiorul celulelor animale (tifos, febra Q);

11 Marin Măciucă, Gheorghe Toma – Dimensiunea militară asecurităţii în condiţiile accelerării procesului globalizării,Editura U.N.Ap., Bucureşti, 2004; 12 Spencer R.C., Wilcox M.H.,Agents of biological warfare. Rev Med Microbiol, 1993, nr.4, pp.138-143.

19

• Viruşii sunt paraziţi intracelulari de 100 de ori mai micidecât bacteria (Smallpox, Ebola);

• Fungii sunt microorganisme care pot afecta omul sau culturilede cereale (histoplasmoză);

• Toxinele sunt otrăvuri naturale, „fabricate” de cătreorganisme vii, dar pot fi obţinute şi sintetic.

Avantajele utilizării acestor tipuri de agenţi biologici ca armede distrugere în masă sunt următoarele:

• producţia industrială se realizează după metodologia defabricare a iaurtului, berii, antibioticelor sau vaccinurilor;

• majoritatea echipamentelor necesare producerii acestora aredublă utilizare (sunt întâlnite atât în industria civilă, cât şi încea militară), astfel că sunt comercializate pe piaţa liberă;

• există culturi precursoare de agenţi patogeni depozitate înlaboratoare specializate;

• pot fi transmişi cu uşurinţă către ţintele vizate, fiindutilizate inclusiv fenomenele meteorologice;

• au eficacitate sporită: cantităţi mici de substanţă potproduce efect maxim, pe o arie largă.

Identificarea declanşării unui atac cu agenţi biologici şitoxine este problematică, întrucât, de regulă, în cazul produceriiacestuia, semnele clinice sunt similare cu cele ale unei epidemiiobişnuite. În plus, odată cu dezvoltarea sistemelor de detecţie, seproduc şi noi viruşi/ toxine dificil de detectat. Prevenireacontaminării biologice a fost şi este o provocare pentru toatestructurile militare şi civile, tehnologiile de ultimă generaţie pecare le deţin încercând să rezolve problema contracarării agenţilor„high-tech”, cum mai este denumită „moartea nevăzută”. A preveni oepidemie sau

20

pandemie este mai uşor decât să încerci să-i limitezi/ eliminiefectele. Potrivit unui grup de experţi americani în prevenirea şicontrolarea bolilor, agenţii cei mai periculoşi sunt: Agenţii dincategoria A – agenţi biologici care pot afecta grav sănătateapublică, având potenţial ridicat de diseminare pe scară largă. •Variola - se transmite de la persoană la persoană, prin contactdirect sau prin intermediul unui obiect contaminat, dar nu prin apăsau prin aer. Se declanşează la 12 sau la 14 zile de lacontaminare, prin febră ridicată, dureri violente de cap şilombare. Ulterior apare o erupţie cutanată (pete roşii) pe faţă, pepiept şi pe picioare. Izolarea bolnavilor şi vaccinarea permitstoparea epidemiei. Mortalitatea este între 20% şi 50% din cazuri.Tratamentul se limitează la administrarea de antibiotice specificeinfecţiilor bacteriene. Nu se justifică vaccinarea anticipatăcontra variolei, deoarece vaccinul poate fi el însuşi periculos.Maladia este considerată ca fiind eradicată din 1979, iar din 1984vaccinarea nu mai este obligatorie. • Antraxul - maladieinfecţioasă, cauzată de sporii unei bacterii, Bacillus anthracis,care se poate transmite pe cale cutanată sau respiratorie. Desecole, animalele şi oamenii au fost victimele acestei maladii.Cercetările asupra acestui microorganism, precum şi în ceea cepriveşte utilizarea lui ca armă biologică datează din anul 1980. Înprezent, 17 ţări sunt suspectate că ar deţine un asem*nea arsenal.În cazul unui atac terorist, transmiterea pe calea aerului este ceamai periculoasă. Simptomele apar în şapte zile, manifestându-seprin iritaţii asemănătoare celor provocate de înţepăturile deinsecte, înainte de a lăsa pe piele o ulceraţie de 1 - 3 cm şi oescară neagră. Această maladie este gravă în absenţa tratamentului,dar bacilii cunoscuţi sunt sensibili la antibiotice. În caz deneaplicare a tratamentului adecvat, mortalitatea este de 20% şi sedatorează

21

septicemiei. Forma cutanată a bolii este cea mai uşoară,manifestându-se prin ulceraţii necrotice şi hemoragice care,tratate la timp, se vindecă în câteva săptămâni. Forma pulmonarăîncepe cu febră mare, senzaţie de sufocare, iar în decurs de 24 orede la apariţia simptomelor, dacă nu se intervine, boala duce ladeces prin hipoxie şi şoc septic, majoritatea cazurilor fiindletală. Nici forma digestivă nu este mai blândă, începând cugreţuri, vărsături, febră, hemoragie digestivă, ulterior apărândascita (o cantitate mare de lichid în cavitatea abdominală) şi,după 2-5 zile, decesul, în 25% - 60% dintre situaţii. De menţionatcă atacul biologic cu antrax comis de secta Aum, în 1998, a rămasfără urmări, deoarece a fost realizat cu o tulpină nepatogenă aacestei bacterii. • Ciuma – boală infecto-contagioasă produsă deYersinia pestis. Este transmisă cel mai frecvent de rozătoarelesălbatice, prin intermediul puricilor. Datorită faptului căgermenii răspunzători de transmiterea afecţiunii sunt sensibili laantibiotice, aceasta poate fi uşor de tratată, dacă se intervine latimp. În fiecare an, OMS raportează între 2000 şi 4000 de cazuri deciumă în întreaga lume. Se manifestă prin febră ridicată,oscilantă, adesea însoţită de delir şi de halucinaţii, precum şi detulburări digestive intense. Semnul său caracteristic este prezenţaunei „bube”, un ganglion inflamat, voluminos, situat sub braţ.Câteodată, „buba” se deschide şi bolnavul se poate vindeca, darexistă şi un număr relativ mare de cazuri în care pacientul moareîn câteva zile din cauza unei septicemii generalizate. Mortalitateaeste între 50% şi 90% pentru cazurile netratate şi de 15% încazurile tratate.

• Tularemia – determinată de Francisella tularensis şi febrelehemoragice virale, cunoscute sub denumirile de febra Lassa şiEbola, sunt maladii extrem de contagioase şi, în cele mai multecazuri, letale. Rozătoarele şi insectele sunt pricipalele„rezervoare” de viruşi. Omul se poate infecta dacă

22

intră în contact cu animale purtătoare de virus sau cu urina,saliva, excrementele, sângele sau secreţiile unei persoane bolnave(Ebola). Principalele simptome sunt: febră foarte mare, oboseală,ameţeli, spasme şi dureri musculare, epuizare. În cazul febreihemoragice cauzată de virusul Ebola, bolnavii sunt afectaţi dehemoragiile multiple, care ating tubul digestiv, plămânii, ochii.Ca arme biologice, febrele hemoragice sunt puţin eficace deoarecesubiectul contaminat moare atât de repede încât nu are timp sătransmită maladia. Nu există tratament şi nici profilaxie pentrufebrele hemoragice. În cazul infestării cu Ebola, mortalitatea esteîntre 50% şi 90% din cazuri.

• Marburg - febră hemoragică virală descoperită prima oară înoraşul Marburg din Germania. Mortalitatea este între 25% şi 100%din cazuri şi, cu toate că s-a produs un vaccin, aflat în faza detestare, încă nu se poate vorbi de existenţa unui remediu. •Botulismul – afecţiune extrem de periculoasă ca formă demanifestare, determinată de Toxina botulinică. Aceasta poatecontamina apa potabilă, poate fi introdusă în alimente saudispersată în atmosferă. Ingerarea, inhalarea sau contactul ochilorsau al unei răni de pe piele cu o cantitate infimă sunt suficientepentru a provoca intoxicaţii grave şi tulburări neurologicemortale. Simptomele clasice: tulburări de vedere, dificultate înexprimare, dificultăţi la înghiţire, oboseală extremă. Dacă semneleclinice nu sunt rapid diagnosticate, se instalează paraliziamembrelor şi a sistemului respirator. În caz de ingerare, primelesimptome apar între 15 şi 36 de ore. Se poate trata cu o antitoxinăcare va preveni evoluţia spre formele cele mai grave. În urmă cucinci decenii, 50% dintre cazuri erau mortale. În prezent, numai în8% dintre situaţii se ajunge la deces. Întrucât toxina botulinicăeste sensibilă la clorul din apă, o contaminare la scară mare, prinreţeaua de apă potabilă, este puţin probabilă.

23

• Ricina – toxina din ricinus communis. În anumite condiţii estefoarte periculoasă, în special dacă este injectată, înghiţită sauinhalată. Nu există antidot. Dacă ajunge în căile respiratorii,moartea se produce în timp de 36-48 de ore.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, în Statele Unite şiîn Marea Britanie s-au efectuat cercetări vizând fabricarea uneibombe cu ricină. Numele de cod al substanţei era "Compound W". Armabiologică a fost testată, dar niciodată utilizată.

De-a lungul timpului, ricina a fost folosită pentru asasinareamai multor disidenţi politici bulgari aflaţi în exil la Londra, denotorietate fiind cazul lui Gheorghi Markov, ucis în 1974 încapitala engleză, cu ajutorul unei umbrele cu vârful otrăvit curicină. Imediat după asasinat, ricina a intrat pe listasubstanţelor cu utilizare în scopuri teroriste, gradul depericulozitate fiind direct proporţional cu uşurinţa cu care poatefi procurată.

Cantităţi importante de ricină au fost descoperite în OrientulMijlociu, iar presa străină afirma că, în 2001, în Afganistan,într-o clădire din Kabul aparţinând reţelei Al-Qaeda, au fostidentificate indicii privind utilizarea ricinei.

Ricina se numără printre produsele toxice căutate de inspectoriiînsărcinaţi cu dezarmarea Irakului, ţară suspectată că ar fabricaarme de distrugere în masă.

Uleiul de ricin - cunoscut pentru efectul său laxativ - esteextras din plantă, în vreme ce ricina este extrasă din seminţele dericin. Substanţa volatilă extrasă din seminţele şi tulpina planteicu acelaşi nume este de două ori mai toxică decât veninul decobra.

Ricina are însă şi potenţial medical. Cercetătorii din domeniusunt interesaţi de folosirea sa împotriva cancerului şi chiar avirusului HIV, dar amploarea fenomenului terorist face ca atenţiasă fie îndreptată nu spre calităţile medicale ale

24

plantelor, ci spre potenţialul de pericol pe care l-ar puteareprezenta acestea.

Agenţii din categoria B – sunt relativ uşor de

diseminat şi au rate mici de mortalitate. • Bruceloza (speciaBrucella) – boală infecţioasă

cauzată de bacteria de tip Brucella care se transmite întreanimale, oamenii infectându-se la contactul cu acestea sau cuprodusele lor. La aceştia, infestarea are o simptomatologiesimilară răcelilor: febră, dureri de cap şi de spate şi slăbiciunefizică. Pot să apară însă infecţii severe ale sistemului nervoscentral sau afecţiuni ale inimii.

• Encefalita virală – maladie indusă de viruşi alfa, cum ar fiencefalita cabalină, dar cel mai frecvent, de cei care determinăapariţia oreionului, rubeolei, rujeolei, gripei şi a mononucleozei(virusul Epstein-Barr). Aceşti viruşi pot provoca maladii grave şiîn unele situaţii pot infecta creierul şi genera encefalita.

Prin înţepăturile ţânţarilor şi ale căpuşelor, preponderent varaşi la începutul toamnei, se poate transmite encefalita indusă de unalt grup de viruşi (arboviruşi).

De asem*nea, deşi foarte rar, infecţia cu virusul rabic (virusulturbării) poate produce encefalită, în forma letală, dacătratamentul nu este instituit înaintea apariţiei simptomelor.

• Holera – boală infecţioasă acută, produsă de vibrionul holeric(Vibrio cholerae), care determină alterarea gravă a stării generaleşi evoluţia spre mortalitate în 50 până la 80% dintre cazurilenetratate. Vibrionul holeric (Vibrio comma sau Vibrio cholerae),izolat de Koch în 1883, face parte din familia Vibrionae, genulVibrio, şi este un bacil aerob.

După cum se precizează şi într-un raport al OMS, "virusulholerei poate fi diseminat practic oriunde, dar formele demanifestare nu apar decât în zonele receptive, adică acelea undeigiena este îndoielnică, iar mijloacele de control asupra stării desănătate limitate". Astfel, în prezent, această maladie

25

pare să caracterizeze numai ţările în curs de dezvoltare, cu oinfrastructură sanitară deficitară, deşi cazuri "importate" potapărea sporadic şi în celelalte ţări.

Principala sursă de infecţie cu vibrioni holerici este omulbolnav, în convalescenţă sau purtătorul sănătos cronic, care, încondiţiile lipsei de igienă, îi poate transmite persoanelorsănătoase fie prin contat direct, fie prin consumul de apă saualimente contaminate (carne, lapte, fructe, legume şi chiar fructede mare, scoici şi stridii, după cum a dovedit epidemia din 1973,din Italia).

• Stafilocociile sunt maladii infecţioase produse destafilococii (bacterii Gram pozitive) prezenţi în aer, în apă şi petoate suprafeţele; omul îi găzduieşte în fosele nazale, intestin,glandele sudoripare şi pe piele.

Infecţiile cu stafilococi pot fi contagioase şi se transmitdirect (prin contact cu focarele cutanate infectate) sau indirect(prin intermediul mâinilor).

• Infecţiile cu Salmonella sunt printre cele mai răspândite bolide tip alimentar, contaminând omul prin ingestia de mâncare sau apăinfectată.

Alimentele care transmit cel mai adesea salmonella sunt: carnea(în special de pui), ouăle şi produsele lactate deşi majoritateaproduselor contaminate arată şi miros normal. Omul mai poate fiexpus la infecţia cu salmonella şi prin contactul cu animalele decompanie. În special reptilele sunt purtătoare ale bacteriei(şopârle, ţestoase, şerpi).

Există două tipuri de infecţii cu salmonella. Simptomele începsă-şi facă apariţia, de regulă, la 12 până la 72 de ore dupăingerarea alimentului contaminat. Totodată, sunt situaţii decontaminare cu salmonella în care nu apar simptomele specifice timpde un an, persoanele în cauză fiind purtători cu capacitatea de ainfesta alţi oameni.

Un alt tip de salmonella, întâlnit mai rar, este cel care areforme de manifestare mai grave, printre care şi febra

26

enterică (sau febra tifoidă). Acest tip de salmonella poateinfesta persoanele care călătoresc în ţările slab dezvoltate dinAsia sau Africa.

Categoriile cele mai expuse la riscul de a dezvolta o infecţiecu salmonella sunt copiii, vârstnicii şi persoanele cu probleme alesistemului imunitar.

Majoritatea cazurilor de infecţii cu salmonella se vindecă fărătratament, într-o săptămână. Antibioticele nu sunt folosite în modnormal pentru tratarea salmonellozei, deoarece aceasta, de obicei,nu răspunde la antibiotice, iar medicaţia poate întârzia eliminareabacteriei din corp. Totuşi, antibioticele sunt folosite în cazulfebrei enterice sau atunci când infecţia se răspândeşte dinintestine în fluxul sangvin.

Alimentele congelate care au fost anterior contaminate cusalmonella împiedică dezvoltarea bacteriei, dar nu o distrug,aceasta fiind distrusă doar prin procedeu termic. Agenţii dincategoria C – sunt patogeni care pot fi realizaţi în laborator şicare au un potenţial mare de a produce morbiditate sau mortalitate(exemple: virusul nipah şi tuberculoza rezistentă lamedicamente).

Agenţii se pot transmite prin mai multe căi, dintre care doardouă sunt susceptibile de a atinge un număr mare de persoane: pecale digestivă şi pe cale aeriană. a. Pe cale digestivă. Unelemicroorganisme induc maladia, nu atât prin multiplicarea lor, câtprin acţiunea toxinelor. Toxinele sunt produse de bacterii.Ingerarea toxinelor induce boala. Acest tip de contaminare nu esteconsiderată ca fiind periculoasă decât în cazul utilizării înaglomerările de populaţie care dispun de rezervoare de apă în careaceste toxine ar putea fi deversate.

27

b. Pe cale aeriană. Cei mai mulţi agenţi utilizaţi înbioterorism pot fi transmişi pe cale aeriană. Aceştia semultiplică, inducând maladia după o perioadă de incubaţievariabilă. Riscul cel mai mare de contaminare a mii sau chiar zecide mii de persoane îl prezintă potenţiala diseminare în timpulmanifestărilor publice sau sportive, folosindu-se avioane utilitare(care pulverizează insecticide pe culturi) sau dispozitive tipaerosol.

3.2. Tipuri de bioterorism. Riscurile războiului biologicUtilizarea organismelor vii (microorganismelor) în scopuri ostile,pentru a induce disabilităţi, a îmbolnăvi sau a provoca moarteareprezintă ceea ce generic numim ultima frontieră a terorismuluimodern.

La selecţia agenţilor biologici pentru utilizarea lor înproducerea armelor biologice se au în vedere, printre altele:

a. Evidenţierea unor caracteristici proprii agenţilor

etiologici ai bolilor infecţioase (transmisibilitate, virulenţă,patogenitate, rezistenţa în mediul exterior, capacitatea de aproduce spori, posibilitatea de a fi transformaţi în aerosoli),necesare pentru determinarea „potenţialului de utilizare a armelorbiologice ca agenţi etiologici ”;

b. Posibilitatea de a interveni asupra biologiei naturale aagenţilor etiologici (prin inginerie genetică) pentru a leamplifica potenţialul ca arme biologice. Atacul cu arme biologicereprezintă evoluţia agenţilor etiologici ai bolilor infecţioase(naturali sau modificaţi prin inginerie genetică) răspândiţi înmediul înconjurător, prin tehnici adecvate scopului urmărit. Ataculcu arme biologice are în vedere două obiective:

28

a. Producerea efectului catastrofic asupra populaţiei civile,inclusiv asupra structurilor şi funcţionalităţii unităţilor desănătate publică şi asistenţă medicală. Caracterizate prinmortalitate şi morbiditate, aceste atacuri surclasează uneoricapacitatea de răspuns a unităţilor medicale şi provoacăpanică.

b. Inducerea în rândul populaţiei a fricii şi terorii.Cunoaşterea evoluţiei bolilor infecţioase constituie un factordecisiv pentru recunoaşterea atacului cu arme biologice,identificarea condiţiilor de apariţie şi pregătirea ripostei.13Proiectele militare ale teroriştilor privind biomuniţiile seconcentrează asupra celei mai eficiente modalităţi de diseminare aarmelor biologice. Calea de dispersare cea mai facilă este cea subformă de aerosoli, aceasta permiţând răspândirea pe arii întinse aagenţilor biologici, la distanţe mari. Pentru a avea efectulscontat, dimensiunea particulelor din aerosoli trebuie să aibăvalori între 1 şi 5 µm, întrucât cele al căror diametru depăşeşte 5µm sunt reţinute în fosele nazale.

În utilizarea biomuniţiilor, teroriştii iau în considerareurmătoarele aspecte:

1. posibilitatea de alegere a agentului biologic în funcţie deţintă;

2. producerea de pierderi mari; 3. flexibilitatea rezultatelor;4. inexistenţa distrugerilor materiale; 5. costul redus defabricaţie.

Agenţii biologici au un potenţial de pericol ridicat, suntrelativ ieftini, uşor de procurat, manevrat şi transportat, iarfaptul că au o dublă întrebuinţare (civilă şi militară) faciliteazădisimularea lor. Astfel, armele biologice au costuri redusecomparativ cu armele chimice sau nucleare, tipurile de muniţie

13 Report Summary Public Health Assessment of PotentialBiological Terrorism Agent Emergi ng Infectious Diseases, Vol. 8,No. 2, February 2002

29

utilizate asigură transportul agentului biologic până în zonavizată pentru diseminare, într-un interval de timp care îi asigurăeficacitatea, iar aria de răspândire poate fi mai mare.

Construirea unei arme biologice implică multiple cunoştinţe şicompetenţe în domenii precum: biologia, microbiologia,aerobiologia, patologia, fizica aerosolilor etc. Potrivit unorstudii ale serviciilor de informaţii occidentale, etapeleprocesului de fabricare a biomuniţiilor (identificarea, izolarea,selecţionarea, cultivarea şi recoltarea oricărui organismsusceptibil să pună în pericol sănătatea publică) sunt uşoraccesibile, datele necesare putând fi obţinute din publicaţii despecialitate în domeniul chimiei, fizicii, agriculturii etc., darşi de pe Internet. Pentru producerea clandestină a unor agenţibiologici se poate apela la echipamentul civil cu care sunt dotatespitalele, laboratoarele de cercetări şi chiar fabricile debere.

Datorită preţului scăzut şi a faptului că nu necesită capacităţişi experienţă tehnică înaltă, arma biologică mai este numită „armasăracilor”. Mai mult, întrucât echipamentul folosit în procesul defabricaţie a armelor biologice poate avea şi utilizare civilă, estefoarte dificil să se descopere dacă o anumită ţară desfăşoară unprogram de producere a lor (spitalele, laboratoarele şi chiar unelefabrici de produse alimentare, cum ar fi cele de băuturi alcoolice,pot crea, în mod clandestin, în condiţii relativ simple, agenţibiologici care ar putea constitui „arme” teribile în mâna unorpersoane/grupări interesate). Orice control efectuat pentru adepista existenţa sau producerea acestora poate fi inutil, având învedere că într-un interval de numai câteva minute se poate ştergeorice urmă care ar permite identificarea unor astfel depreocupări.

30

4. Noile pericole şi biosecuritatea

În ceea ce priveşte confruntarea civilizaţiei cu noua provocarereprezentată de domeniul securităţii biologice, începând cu anii’90 s-au conturat următoarele tendinţe:

a. Apariţia unor boli infecţioase noi. (HIV/SIDA şi alte tipuride agenţi patogeni, boli sau epidemii, cum ar fi ebola şihantavirus14). Boli binecunoscute, ca de exemplu tuberculoza, auevoluat în variante rezistente la medicamente.

Un alt exemplu în acest sens îl constituie gripa aviară (tip degripă cauzată de mutaţia virusului gripal de tip A, subtipurile H5şi H7, care afectează în principal păsările, migratoare şidomestice, dar poate infecta şi specii de mamifere). Cercetărileefectuate asupra acestei maladii au relevat că proiecţia geograficăa răspândirii acesteia NU corespunde cu hărţile de migraţie apăsărilor ci, mai degrabă, în proporţie de 90%, cu nivelul depoluare al zonelor afectate. De menţionat este faptul că gradul depoluare dintr-o anumită zonă este direct influenţat de cantitateade dioxină (clasă de compuşi chimici artificiali greubiodegradabili şi foarte toxici pentru organismul uman) din mediulrespectiv. Acest produs toxic rezultă în urma proceselor decombustie din incineratoare, crematorii, centralele de producere aenergiei termice pe bază de cărbuni, petrol sau derivaţi, fabricide reciclare a cauciucurilor uzate şi a deşeurilor din maseplastice, dar şi din gazele de la ţevile de eşapament.

Din aer, apă şi sol, dioxina ajunge în plante, apoi la animale,dar şi la oameni, prin intermediul alimentelor, devenindresponsabilă de deteriorarea sistemului imunitar al omului şiincapacitatea acestuia de a lupta natural cu viruşii.

14 Febra hemoragică cu sindrom renal, o afecţiune renală acutăde origine infecţioasă, cauzată de virusul Hantaan, cunoscută şisub denumirea de febră hemoragică de Coreea.

31

Astfel, un grad de poluare ridicat facilitează scădereaimunităţii populaţiei din zona respectivă.

În cazul gripei aviare, rata ridicată a mortalităţii esteexplicată prin lipsa unui sistem imunitar uman „specializat”împotriva acestui virus, dar încă nu există dovezi certe că gripaaviară s-ar putea transmite şi de la om la om. Dacă însă o persoanăsuferă de depresie imunitară complicată şi prezintă o afecţiune deetiologie infecţioasă, există posibilitatea ca aceasta săcontacteze boala.

Evoluţiile din ultimii ani ale bolilor infecţioase au determinatAcademia Naţională de Ştiinţe a SUA şi, ulterior, Administraţiaamericană, să îşi focalizeze atenţia asupra ameninţăriireprezentate de acestea.

De asem*nea, o atenţie deosebită faţă de securitatea mediului afost acordată în cadrul şedinţei Consiliului de Securitate al ONUdin aprilie 2008, dedicat energiei, climei şi securităţii globale,care a introdus pe agendă aspecte legate de relaţia economie(energie)- resurse - poluarea gravă a mediului şi încălzireaglobală.

b. Proliferarea terorismului. Acţiunile teroriste în care

se recurge la arme de distrugere în masă vizează indivizii şipot fi executate în mod direct şi indirect.

Acţiunile directe se desfăşoară, de regulă, în locuri publice şiefectele acestora se repercutează direct şi nemijlocit asupraoamenilor. Acestea pot face victime în momentul executării sauîntr-un timp foarte scurt. Acţiunile teroriste se pot desfăşura înpieţe, stadioane, săli de spectacole, magazine, instituţii deînvăţământ şi cultură, precum şi în mijloacele de transport încomun. În astfel de acţiuni se poate folosi toată gama de arme dedistrugere în masă, inclusiv mijloace incendiare. Metodeleaplicabile în astfel de acţiuni sunt următoarele: bombe cu acţiunetelecomandată sau cu explozie întârziată, maşini (colete) capcanăşi, nu în ultimul rând, atacuri

32

sinucigaşe (atacul cu bombă asupra oraşului Oklahoma din aprilie1995).

Acţiunile indirecte se desfăşoară în diferite locuri, iarefectele acestora se produc într-un interval de timp mai mic saumai mare, în funcţie de tipul şi categoria armei de distrugere înmasă folosite. Acţiunile teroriste indirecte se pot realiza princontaminarea, iradierea sau infestarea mediului (surse de apă,ambient, culturi agricole, depozite, ferme de păsări şi animaleetc.). În astfel de situaţii se folosesc, de regulă, arme chimice,biologice şi chiar radiologice (ex. tentativa sectei Aum, în 1993,de a disemina bacterii de antrax în centrul oraşului Tokyo, ataculcu gaz sarin de la metroul japonez, în martie 1995).

Pe lângă arme de distrugere în masă, în acţiunile teroriste sepot utiliza şi substanţe chimice otrăvitoare, cu efect asemănătorcu cel al armelor chimice (ierbicide, pesticide, cianuri etc.).

c. Încălcarea BWC15. Din 1972, când a fost semnată Convenţiaasupra armelor biologice, numărul ţărilor care efectuează cercetăriîn domeniul biologiei militare s-a triplat. Aceste ţări suntconcentrate în zonele de conflict din Orientul Mijlociu (Iran,Irak, Israel şi Libia) şi din Asia (Taiwan, Coreea de Nord).

O sursă evidentă de îngrijorare este reprezentată de încercareaunora dintre aceste ţări de a recruta specialişti ruşi care aulucrat la programul de cercetare biologică în domeniul militar.Iranul, care suspectează Irakul de folosirea agenţilor biologici întimpul războiului irakiano-iranian din anii ’80, este una dintreacestea, iar Siria şi Israelul sunt bănuite că deţin arsenalesubstanţiale de viruşi. De asem*nea, unele surse susţin că Irakul asprijinit Libia în implementarea propriului ei program de producerea viruşilor, sub acoperirea unor instituţii 15 Biological WeaponsConvention.

33

medicale. Însă sancţiunile aplicate Libiei de către O.N.U. audejucat eforturile depuse de către Moammar El Gaddafi în aceastăprivinţă. Încălcarea gravă a Convenţiei a fost constatată dupăRăzboiul Rece şi primul conflict din Golf. Irakul (stat semnatarcare a ratificat convenţia după 1991) a condus un program defabricare a antraxului şi a altor agenţi biologici. Detaliile aufost făcute publice de către inspectorii ONU, cu ocazia controluluiefectuat după Războiul din Golf.

La sfârşitul anilor '70, serviciile secrete americane audescoperit că în împrejurimile localităţii Sverdlovsk (Rusia), înapropierea unui laborator militar, mai multe persoane au decedat înurma infestării cu antrax. Oficialii sovietici au declarat cădecesele au fost cauzate de o intoxicaţie alimentară şi că au fostluate toate măsurile pentru a stopa epidemia.

Astfel, au înscenat depistarea unei mari cantităţi de carneinfectată, au ucis 300 de câini vagabonzi, au incendiat 30 de casecontaminate şi au pus cadavrele în containere etanşe. Şi înprezent, această explicaţie stârneşte încă multe întrebări. Înunele familii din Sverdlovsk, doar o singură persoană a avut oinfecţie alimentară, deşi mai mulţi membri ai familiilor respectiveconsumaseră din acea carne infectată. Rapoartele de la spitalîntocmite acelor bolnavi au fost distruse înainte ca anchetatoriisă le poată examina.

Programul sovietic din acea vreme urmărea dezvoltarea armelor pebază de variolă, un puternic agent contagios.

d. Efectele dramatice ale dezvoltării biotehnologiei.

Descoperirea structurii ADN (1953) şi punerea la punct atehnologiei de recombinare a acestuia (după 20 de ani) au permis,pentru prima dată, manipularea directă a genomilor din organism(grupuri de cromozomi, diferiţi genetic, dar care formează ounitate). Pericolul reprezentat de noile descoperiri în domeniulbiotehnologiei (reacţia de polimerizare în lanţ - anii ‘80) nuderivă numai din experimentele cu microorganisme

34

patologice. Studiile asupra sistemului imunitar şi a genomuluiuman (tehnologii de manipulare a ADN – ului) conduc, implicit, ladescoperiri care permit identificarea unor noi metode depericl*tare a sănătăţii indivizilor şi a mediului. Biotehnologia aluat amploare în anii ’90 în întreaga lume. În Statele Unite,industria în acest domeniu s-a dublat în perioada 1993-1994, iar în2001, aceasta asigura aproximativ 500.000 de locuri de muncă şicontribuia cu 47 miliarde de dolari la venitul anual. În China, înaceeaşi perioadă, aproximativ 20.000 de oameni lucrau în 200 delaboratoare de biotehnologie. În ianuarie 2004, Comisia pakistanezăpentru energie atomică a făcut publică hotărârea de a pregătioameni de ştiinţă din ţări musulmane, în domeniul biotehnologiei.Singapore este o altă ţară care investeşte miliarde de dolari înacest domeniu, care ocupă locul patru în economia naţională.Globalizarea biotehnologiei nu a fost realizată prin deciziinaţionale, ci este rezultatul extinderii cooperării, la scarămondială, în ceea ce priveşte cercetarea în domeniu, pentruobţinerea de vaccinuri destinate combaterii potenţialilor agenţibiologici. Potrivit analiştilor, riscul utilizării armelorbiologice este în creştere, anumite ţări luând măsuri de prevenirea acestuia. Astfel, în Franţa, planul Biotox, creat după 11septembrie 2001, prevede reconstituirea stocurilor de vaccinîmpotriva variolei, iar un laborator de urgenţă poate interveni 24de ore din 24. Spitalele se dotează cu materiale speciale pentru aface faţă atacurilor chimice şi biologice. De asem*nea, s-a luatmăsura creşterii concentraţiei de clor în apa potabilă, în scopulde a neutraliza o eventuală contaminare a acesteia. Preocupările îndomeniu s-au materializat şi în responsabilizarea unui institut înceea ce priveşte detectarea timpurie a urgenţelor sanitare,inclusiv a cazurilor de meningită şi de infestare cu antrax.

35

5. Reglementări legislative în domeniul bioterorismului

Definiţia armelor de distrugere în masă a fost adoptată

în Comisia de Armament din cadrul O.N.U. la 12 august 1948 şiconfirmată prin Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. nr. 32/84B din12 decembrie 1977. Aceasta lua în considerare armele exploziveatomice, armele cu material radioactiv, armele letale chimice şibiologice şi alte arme ce vor fi dezvoltate în viitor, care voravea caracteristici comparabile, ca efect de distrugere, cu celeale bombei atomice sau ale armelor menţionate anterior.

Dreptul internaţional umanitar include armele de distrugere înmasă, nucleare, radiologice, biologice şi chimice în categoriaarmelor a căror folosire în conflicte armate este interzisă.Acestea se înscriu în categoria mijloacelor şi metodelor de războicu efecte nediscriminante, care afectează în aceeaşi măsurăcombatanţii şi obiectivele militare, ca şi populaţia şi bunurilecivile.

Prin aceste caracteristici, armele de distrugere în masăcontravin principiilor de bază consacrate în dreptul internaţionalumanitar, încadrându-se în criteriile care justifică interzicereametodelor şi mijloacelor de război.

Preocupările privind elaborarea unui instrument juridicinternaţional pentru interzicerea folosirii în război a armelorchimice precum şi a celor biologice s-au materializat prinsemnarea, la 17 iunie 1925, la Geneva, a Protocolului privindinterzicerea folosirii în război a gazelor asfixiante, toxice sausimilare şi a mijloacelor bacteriologice de luptă. Acesta aintrodus în dreptul internaţional interdicţia „folosirii în războia gazelor asfixiante, toxice sau similare, ca şi a tuturorlichidelor, substanţelor sau procedeelor asemănătoare” şi a„mijloacelor bacteriologice de luptă”, cu alte cuvinte, două dintrecategoriile de arme de distrugere în masă, cele chimice şi celebiologice.

36

În aceste condiţii, a apărut necesitatea unor instrumente dedrept internaţional public, care să interzică şi activităţile dedezvoltare, producere, stocare a armelor chimice şi a celorbiologice şi să prevadă eliminarea stocurilor existente de astfelde arme. Prin Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. nr. 3603/XXIV, afost condamnată utilizarea armelor chimice şi biologice, fiindcontrare Dreptului Internaţional Umanitar. S-a decis introducereape ordinea de zi a Comitetului pentru dezarmare de la Genevaelaborarea unor instrumente de interzicere completă a celor douăcategorii de arme de distrugere în masă. Primul domeniu abordat afost cel al armelor biologice.

După trei ani de negocieri, Convenţia cu privire la interzicereaperfecţionării, producţiei şi stocării armelor bacteriologice(biologice) şi cu toxine şi la distrugerea lor (BTWC) a fostelaborată în cadrul Comitetului pentru dezarmare de la Geneva, laînceputul anului 1972. Aceasta a fost deschisă spre semnare la 10aprilie 1972, la Londra, Moscova şi Washington, şi a intrat învigoare la 26 martie 1975. Până în prezent, Convenţia a fostsemnată de 169 de state şi ratificată de 153 de state.

BTWC este primul tratat universal care interzice o întreagăcategorie de arme de distrugere în masă - bacteriologice(biologice) şi toxice – reprezentând o componentă-cheie a cadruluiuniversal pentru dezarmare generală şi neproliferare.

România a ratificat Convenţia privind interzicerea dezvoltării,producţiei şi stocării armelor bacteriologice şi cu toxine şidistrugerea acestora prin Decretul 253 din 6 iulie 1979, publicatîn Buletinul Oficial al RS România nr.57 din 7 iulie 1979,instrumentele de ratificare fiind depuse la 25 iulie 1979.

România consideră BTWC ca fiind piatra de temelie a eforturilorde împiedicare a agenţilor biologici şi toxici de a fi

37

dezvoltaţi şi utilizaţi în scopuri militare, în conformitate cuprevederile Articolului I al acestui document, care stipulează căstatele-părţi nu pot dobândi sau deţine arme biologice în niciocirc*mstanţă.

În esenţă, Convenţia obligă statele părţi: • să nuperfecţioneze, producă, stocheze, dobândească şi

să nu obţină prin niciun mijloc agenţi microbieni, alţi agenţibiologici sau toxine, în cantităţi care nu pot fi justificatepentru scopuri profilactice, de protecţie sau alte scopuri paşnice,precum şi arme, echipament şi mijloace de transport la ţintădestinate folosirii în scopuri ostile sau în conflicte armate aunor asem*nea agenţi;

• să distrugă sau să convertească pentru scopuri paşnice, câtmai curând posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la intrarea învigoare a Convenţiei, toţi agenţii biologici, toxinele, toatearmele, echipamentul şi mijloacele de transport la ţintă;

• să nu transfere nimănui, direct sau indirect, ori să nu ajute,să nu încurajeze sau să nu incite, în niciun mod, alt stat, grup destate sau organizaţii internaţionale să producă sau să dobândeascăagenţi biologici, toxine, arme, echipament sau mijloace detransport la ţintă.

De subliniat că toate obligaţiile prevăzute de Convenţieîngrădesc dobândirea armelor biologice de către entităţi teroristedin statele părţi la aceasta. Astfel, interdicţiile privindperfecţionarea, producerea, dobândirea şi obţinerea prin altemijloace se referă explicit atât la folosirea în conflicte armate,cât şi în alte scopuri ostile, cum sunt cele teroriste. Interdicţiaprivind transferul, ajutorul, încurajarea, incitarea în producereasau dobândirea armelor biologice se referă nu numai la state, ci şila orice entitate, deci şi la terorişti sau organizaţiiteroriste.

În ceea ce priveşte cadrul legislativ din România în materie debioterorism, principala dispoziţie legală care se aplică este Legeanr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, careconstituie, sub aspectul

38

conţinutului său, o reglementare completă, abordând fenomenulterorist din cât mai multe puncte de vedere, inclusiv cel alarmelor biologice.

Totodată, este incriminată activitatea de cercetare şidezvoltare a acestor arme, din cauza faptului că organizaţiileteroriste au asem*nea preocupări, iar rezultatele obţinute pot fipuse în aplicare prin săvârşirea de acte teroriste cu efectedistructive deosebite.

În prezent, pericolului unui război mondial nuclear i s-aalăturat şi cel al unui război biologic, care tinde să devină oameninţare serioasă la securitatea globală. Astfel, se impune oreglementare riguroasă a domeniului importurilor şi exporturilorunor asem*nea categorii de tehnologii.

La noi în ţară funcţionează Agenţia Naţională de Control alExporturilor (ANCEX), care este autoritate naţională în domeniulcontrolului exporturilor şi importurilor de produse strategice(produse militare, produse şi tehnologii cu dublă utilizare),categorie în care se înscriu şi tehnologiile privind armelebiologice. Astfel, potrivit OUG nr. 158/1999 privind regimulexporturilor şi importurilor de produse strategice, în categoriaproduselor strategice se înscriu şi tehnologiile referitoare laarmele biologice (art.5, alin.1, lit. a).

Bioterorismul constituie un fenomen care, în ultimul deceniu, acăpătat amploare şi dimensiune internaţională. În scopul preveniriiacestuia, ONU apreciază ca fiind fundamentală cooperarea întreorganizaţiile internaţionale, regionale şi sub-regionale.

Rolul important al Consiliului Europei în domeniul sănătăţii afost reafirmat în Tratatul de reformă convenit de către şefii destate şi de guverne ai UE la Lisabona, la 19 octombrie 2007, careîşi propune să consolideze importanţa politică a sănătăţii.Activitatea privind domeniul sănătăţii la nivel comunitar aduce unplus de valoare acţiunilor statelor membre în: sfera evaluăriiştiinţifice şi a prevenirii bolilor,

39

pregătirea şi reacţia la epidemii şi bioterorism, strategiile deabordare a riscurilor asociate unor boli şi stări specifice,activitatea privind siguranţa alimentelor, produselor medicale,combaterea fumatului, legislaţia privind sângele şi transplantul deorgane, calitatea apei şi a aerului, precum şi lansarea unui numărde agenţii active în domeniul sănătăţii.

Consiliul Europei îşi poate aduce contribuţia la sănătateamondială şi prin luarea unor măsuri concrete pentru ameliorareasănătăţii, punând în aplicare acordurile internaţionale în domeniu,cum ar fi Convenţia cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS)pentru combaterea fumatului (FCTC), Regulamentul sanitarinternaţional (IHR), coroborate cu deciziile agenţiilor competenteale Organizaţiei Naţiunilor Unite, ale Băncii Mondiale,Organizaţiei Internaţionale a Muncii etc.

Preocupările europene în domeniul sănătăţii au dus la apariţiaunor instrumente de supraveghere, control, prevenire şi combaterecum ar fi: Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor(EFSA), Sistemul de Supraveghere European, Sistemul de Alertă şiReacţie Rapidă (EWRS). În urma activităţii acestora s-au elaboratStrategia de la Lisabona, al şaptelea program-cadru de cercetare,Iniţiativa tehnologică comună privind medicamentele inovatoare,Programul competitivitate şi inovare şi politica regională. Cutoate acestea, sunt necesare acţiuni suplimentare, cum ar fiStrategia pentru securitate şi sănătate la locul de muncă2007-2012, care are, de asem*nea, un rol determinant.

Infracţiunile de bioterorism sunt fapte contrare legii, care auanumite trăsături ce le imprimă un caracter de pericol socialcrescut, care necesită o sancţionare mai aspră. Din cauza acestorcaracteristici, faptele despre care vorbim constituie o categorieaparte în tabloul infracţiunilor de terorism “consacrate” înlegislaţia penală de pretutindeni, iar sancţionarea lor ar trebuiadaptată la noile realităţi.

40

Riscurile sunt la nivel planetar. Nu există frontiere în caleavariolei sau a ciumei. Ameninţarea este globală şi de aceea şiriposta trebuie să fie globală. În acest sens, ONU apreciază cafiind fundamentală cooperarea între organizaţiile internaţionale,regionale şi sub-regionale. Comunitatea internaţională trebuie săintervină prin împiedicarea deţinerii/ utilizării de arme dedistrugere în masă de către grupuri sau entităţi non-statale învederea asigurării protecţiei populaţiei, atât în prezent, cât şiîn viitor, împotriva consecinţelor terorismului.

6. Ecouri mass media

„România se pregăteşte pentru atacuri bioteroriste” 27-10-2008,Gardianul, Val Vâlcu

„Autorităţile au început pregătirea ripostei la atacuriteroriste cu agenţi biologici sau pentru lupta cu boli infecţioasegrave de care omenirea credea că a scăpat odată pentru totdeauna.Holera, ciuma si antraxul ar putea face mii de victime dacă agenţiipatogeni sunt răspândiţi de formaţiuni teroriste, acţionând peteritoriul naţional sau transfrontalier.

Aceştia ar mai putea lansa atacuri cu virusuri ale febrelorhemoragice, tip Ebola, sau cu germeni “banali” de tipul Salmonellaori Shigella, microbul ce produce dizenteria. Cu o întârziere de unan faţă de recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,guvernul se pregăteşte să adopte o hotărâre ce va permite începereaprogramului de supraveghere a teritoriului. Este greu de crezut căpână în 2012, aşa cum cere OMS, vom avea o reţea de supraveghere şiintervenţie care să poată detecta şi contracara orice eveniment,biologic, chimic sau nuclear care ar pune în pericol sănătateapublică.

Un avion plecat dintr-o capitală europeană ar putea ateriza deurgenţă în România pentru că un pasager are hemoragie şi febră. Înprezent, nici măcar în marile aeroporturi nu sunt echipe pregătitesă intervină daca bolnavul este suspect

41

de Ebola sau altă febră hemoragică, afecţiuni ce se transmit pecale aeriană şi care ar putea afecta oraşe întregi. Pentrulimitarea riscului unei epidemii sunt necesare costume de protecţiesimilare celor spaţiale, laboratoare mobile cu capacitate dedecontaminare, unităţi de carantinare, personal antrenat. Potrivitcol. (r) doctor Viorel Ordeanu, de la Centrul de CercetăriŞtiinţifice Medico-Militare, doar armata are astfel de unităţi,pentru apărarea proprie în zonele de operaţiuni. Teroriştii arputea fi tot mai aproape de momentul în care dobândesc capacitateade a lansa atacuri cu germeni de înalt potenţial patogen.Rezervoarele naturale ale unor boli grave nu au fost eradicate. ÎnSUA, de pildă, se înregistrează anual câteva zeci de cazuri deciumă, în statele din sudul ţării, iar Africa sau Asia au condiţiişi mai bune pentru apariţia unor focare epidemice. Manipularea şi„cultivarea” agenţilor patogeni sunt posibile, iar spaţiul ocupatde bombele biologice sau de mediile de transport este redus. Unpachet cu mâncare sau un termos poate vehicula germenii, ca şipersoanele care acceptă voluntar sau inconştient contaminarea şi seaflă în perioada de incubaţie a bolii. Un mare impactsocio-economic ar putea avea şi afecţiunile transmise de la animalla om.

Americanii se tem pentru Europa Regulamentul SanitarInternaţional, adoptat de OMS, a

intrat în vigoare la 15 iunie 2007. Scopul acestor reguli estede a oferi un răspuns la răspândirea internaţională a bolilor careprivesc sănătatea publică, evitându-se interferenţele cu turismulşi comerţul internaţional. Până în 2012, ţara noastră are obligaţiasă pună în practică prevederile Regulamentului, fiind necesare atâtmodificări legislative, cât şi investiţii în infrastructură.Capacităţile esenţiale trebuie să poată detecta apariţia unorcazuri de boală sau decese peste limita aşteptată în zonarespectivă şi la data evaluării. Aceasta presupune diagnosticclinic, examinări de laborator, evaluarea riscului prin stabilireafactorilor care pot favoriza răspândirea bolii, luarea măsuriloradecvate de sănătate publică, raportarea

42

cazurilor la nivelurile imediat superioare, notificarea urgentăa cazurilor la OMS, prin Centrul Focal Naţional RSI 2005.

Cartea Verde semnată de ţările Uniunii Europene stabileştemăsuri asemănătoare celor recomandate de OMS, iar specialiştiiamericani au avertizat Europa că se află mult în urmă cupregătirile de ripostă antiteroristă, neglijând riscul unui atacbiologic. În acest sens, NATO va iniţia cooperări pe linie militarăpentru a creşte gradul de protecţie la atacuri bioteroriste.România nu are încă laboratoare dotate la nivelul patru desecuritate, existente la nivel mondial, un singur laborator degradul trei funcţionând în domeniul medicinii veterinare.

Măsuri de biosecuritate Conform Regulamentului SanitarInternaţional din

2005, la nivelul porturilor, aeroporturilor şi punctelorterestre de trecere a frontierei desemnate, România trebuie săasigure:

♦ diagnosticul şi tratamentul călătorilor şi animalelor cu semnede boală. Vor trebui desemnate unităţi medicale şi veterinarelocale care, la nevoie, vor izola şi trata persoanele sauanimalele;

♦ spaţiile necesare, separate de restul călătorilor, pentruinterviul cu persoanele suspecte de boală sau bolnave;

♦ spaţiile necesare pentru carantinarea călătorilor bolnavi,preferabil în afara punctelor de frontieră;

♦ aplicarea măsurilor de dezinsecţie, deratizare, dezinfecţie, abagajelor, a vehiculelor încărcate cu marfă, a containerelor, apachetelor poştale etc.;

♦ aplicarea măsurilor de control la intrarea şi ieşireacălătorilor atunci când un eveniment de sănătate publică cupotenţial transfrontalier impune astfel de măsuri;

♦ accesul la echipamente speciale pentru personalul instruit învederea asigurării zonei de carantină.”

43

Bibliografie

1. Păun, Ludovic – Bioterorismul şi armele biologice, EdituraAmaltea, 2003;

2. Pentru patrie, nr. 3, martie 2007; 3. Guşteriţean, Costel –Riscuri CBRN în teatrele de

operaţii: ameninţarea biologică (1), www.rft.forter.ro; 4.Impact strategic, nr. 2/2005, Universitatea Naţională

de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare şiSecuritate;

5. Văduva, Gheorghe – Terorismul. Dimensiune geopolitică şigeostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului,Centrul de Studii Strategice de Securitate, Bucureşti, 2002;

6. Schmid, Alex et. al., Political Terrorism: A New Guide ToActors, Authors, Concepts, Data Bases, Theories and Literature,1984;

7. Delanghe, Christian – La guerre contre le terrorisme,18.09.2001, www.fr.strategie.org.;

8. Rapport de 2-eme phase 51-eme session nationale Comité 2 –Les Fragilites de l’Europe face au terrorisme, mai 1999;

9. Măciucă, Marin, Toma, Gheorghe – Dimensiunea militară asecurităţii în condiţiile accelerării procesului globalizării,Editura U.N.Ap., Bucureşti, 2004;

10. Spencer R.C., Wilcox M.H., Agents of biological warfare. RevMed Microbiol, 1993, nr.4, pp. 138-143;

11. Report Summary Public Health Assessment of PotentialBiological Terrorism Agent Emerging Infectious Diseases, Vol. 8,No. 2, February 2002;

44

12. Ştefan, Teodoru, Barna, Cristian – Globalizareaameninţărilor asimetrice, Editura A.N.I, Bucureşti, 2007;

13. Chiş, Ioan, Popa, Cristina – Terorismul contemporan –fenomen şi infracţiune, Editura A.N.I, Bucureşti, 2007;

14. Tun-Comşa, Cristian – Consideraţii privind terorismulcontemporan, www.actrus.ro;

15. Jane`s International Defense Review, http://idr.janes.com;

16. Vâlcu, Val – România se pregăteşte pentru atacuribioteroriste, Gardianul, 27.10.2008.

Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate

Bucureşti, str. Dimitrie Paciurea, nr. 12, sector 2 Tel.021.410.61.36 Fax. 021.410.58.12 [emailprotected]

Colectiv redacţional

Oana Magdalena Ciobanu Marius Bercaru Sorin Sava AlinaManda–Topârceanu Mihai Manea

45

http://www.actrus.ro/http://%20idr.janes.com/http://%20idr.janes.com/

coperta bio1 2Page 1Page 2

BIOTERO fincoperta bio 3 4Page 1Page 2

cop 1 bio.pdfPage 1

cop 1 bio.pdfPage 1